O gaşcă de tineri care şi-au pus la un loc sângele albastru şi obrazul galben-sănătos, nopţile albastre de lângă foc şi dimineţile lor galbene de fum, aspiraţiile panteiste şi spiritele rătăcitoare, respectul în faţa naturii şi respectul în faţa competiţiei, visele şi energia lor creativă, reuşind să încropească o busolă VERDE pentru traiul lor zilnic de orăşeni studioşi.

VERDE-le s-a născut în sânul unei prietenii efervescente, pe vremea când cei mai mulţi dintre noi aveau încă timp liber, şi doreşte să se maturizeze metamorfozându-se într-un proiect ambiţios, crescut şi educat exclusiv prin idei cu suflet verde.
Pe lângă toate cele enumerate mai sus, păstrăm prin rucsacii memoriei numeroase dovezi de omenie de la munţomanii pe care i-am întâlnit de-a lungul perindărilor noastre, cântări bahice în jurul focului, amintirea conservelor de pate sibiu dispărute dubios, trofee de „intelectuali” ai competiţiilor de pe la probele culturale, ciorbele de la popasuri, emoţiile de nou şi neprevăzut, numeroase vise şi sisteme filozofice construite ad-hoc, dar tragic pierdute odată cu răsăritul soarelui.

VERDE-le mai înseamnă conştiinţă şi responsabilitate în faţa unei culori pe cale de dispariţie. Huizinga spunea că
... „In Evul Mediu, VERDE-le era, mai ales, culoarea dragostei tinere, plină de nădejde; de aceea, se cuvenea ca un cavaler rătăcitor să umble îmbrăcat în verde.” ... Tineri şi noi, îmbrăcaţi în verde din cap până-n vârful bocancului de munte, plini de nădejde, cavaleri rătăcitori, ne-am scos pălăria în faţa naturii şi sabia ideilor ascuţite împotriva celor ce vor să-i facă rău.

Ne alăturăm ONG-urilor naţionale de mediu, focalizându-ne proiectele spre a completa puzzle-ul activităţilor ecologiste desfăşurate încă timid în sfera românească.

Promovăm în acelaşi timp turismul montan şi competiţiile adiacente tematice, legând frăţie de cruce între modalităţile de a cunoaşte şi modalităţile de a proteja natura.

Suntem deschişi să legăm prietenii cu asociaţii şi oameni ce desfăşoară, sau doresc să desfăşoare activităţi similare şi sunt dispuşi să ne însoţească trup, cuget, suflet.

Ne-am propus totodată să bifurcăm generos traseul activităţilor noastre, atât cât să cuprindă nu numai spaţiile verzi „locuite” parţial pe durata picnicurilor, cât şi cele urbane, spaţii ale picnicurilor neîntrerupte, inculpate în procesul divorţului progresiv dintre om şi natură.